Fostă jucătoare la Constructorul Baia Mare, Ecaterina Tomanicska (76 de ani), urmărește cu interes handbalul românesc și crede că „Liga Florilor Mol este cel mai atractiv campionat din lume pentru că este plin de jucătoare de top din handbalul mondial”.
Chiar dacă liga feminină este fascinantă, doamna Tomanicska consideră că federația ar trebui să limiteze prezența jucătoarelor străine pe raportul de joc pentru ca și naționala să rămână una valoroasă.
Ecaterina Tomanicska s-a născut la data de 28 ianuarie 1949, în Baia Mare. A locuit în cartierul Ferneziu și a descoperit handbalul în clasa a VI-a la Școala medie nr. 2, cea care a inițiat-o în tainele acestui sport fiind profesoara Elena Rednic. Și-a continuat studiile la Școala medie nr. 3 (prima denumire a Colegiului Național „Vasile Lucaciu”) din Baia Mare, unde a jucat în echipa școlii, care se numea “Racheta” (antrenor Ioan Turda).
A urmat cursurile IEFS București, unde a avut câțiva profesori renumiți, dintre care merită amintiți Ioan Kunst-Ghermănescu, Valeriu Gogâltan, Elena Jianu și Ioan Bota (care i-a fost și antrenor). După terminarea facultății a fost repartizată ca profesoară la Școala medie nr. 2 din Ferneziu.
Chiar dacă a fost campioană națională de junioare la atletism, în proba de suliță (în august 1965, la Poiana Brașov), sportul preferat al Ecaterinei Tomanicska a fost handbalul, pe care l-a practicat timp de 17 de ani.
Cariera sportivă în handbal
1960-1962 Școala medie nr. 2 Ferneziu
1962-1966 Racheta Baia Mare (junioare)
1963-1965 CSO Baia Mare
1965-1966 Constructorul Baia Mare
1966-1970 IEFS București
1970-1977 Constructorul Baia Mare
Pentru că ne apropiem de finalul sezonului în handbalul românesc, fosta jucătoare de la Constructorul Baia Mare (echipă cu care a jucat și în Divizia A) a făcut o scurtă radiografie a handbalului românesc:
„Cred că în acest moment Liga Florilor Mol este cel mai atractiv campionat din lume pentru că este plin de jucătoare de top din handbalul mondial, iar cluburile din țara noastră au bugete consistente la dispoziție. Este extraordinar de frumos campionatul, dar fără jucătoarele străine n-ar fi așa de bun și spectaculos. Acestea aduc plus valoare la fiecare echipă. Totuși, cred că federația ar trebui să limiteze prezența jucătoarelor străine pe raportul de joc. Maxim 8 jucătoare, adică jumătate din cele cu drept de joc, cred că ar fi suficiente. Dar fără ele campionatul ar fi modest și am fi la nivelul celor din Cehia, Polonia sau Serbia.”
Ecaterina Tomanicska regretă că nu a putut să asiste la meciul CS Minaur Baia Mare – CSM București (scor 32-31) pentru că a fost plecată în străinătate: „Aș fi vrut să o văd pe Cristina Neagu, pe care o consider cea mai bună jucătoare a României din toate timpurile. Retragerea ei s-a simțit din plin la echipa națională. Acum nu mai avem un lider adevărat. Putea să fie Eliza Buceschi, dar nici ea nu mai joacă la națională. Ca o curiozitate, să știți că din cartierul Ferneziu au plecat trei handbaliste bune: Tomanicska, Carmen și Eliza Buceschi.”
Referitor la tehnicienii din handbalul românesc și cel mondial, doamna Tomanicska a spus că în ultimii ani a scăzut nivelul de pregătire al acestora și sunt puțini antrenori valoroși:
„Sunt foarte mulți antrenori în România, dar nu se compară cu cei de acum cinci decenii, când la IEFS București terminau studiile mulți specialiști. Am avut o adevărată școală de handbal în România și multe țări au învățat acest sport de la noi. Cred că atunci, IEFS / UNEFS București era în Top 3 universități din lume, alături de cele din Leipzig și Moscova. Nu îmi place ce văd acum, mai ales modul în care se lucrează la nivel de copii și juniori. Dintre cei care antrenează la seniori îmi plac Adrian Vasile și Costică Buceschi. Iar dintre antrenorii străini îi apreciez pe Elek Gábor, Vladimir Golovin, Ambros Martin. Mi-au mai plăcut Németh András și Mocsai Lajos, care s-au retras din antrenorat.”
